Trasee moto · DN 18, la Ciocănești
Bucla liniștită: pe DN 17 la Vatra Dornei, apoi pe DN 18 în sus pe Bistrița Aurie, până în satul unde toate casele sunt pictate ca ouăle de Paște.
Plecare și sosire: Câmpulung Moldovenesc
Nu e bucla pentru viraje, are 1,8 pe kilometru, de trei ori mai puține decât cea a Rarăului. E bucla pentru care oprești motorul și te plimbi pe jos. Ciocănești e comună-muzeu din 2004: peste 600 de case au pereții exteriori pictați cu aceleași motive care se pun pe ouăle încondeiate și pe bundițe. Se ajunge pe DN 17 până la Vatra Dornei, apoi pe DN 18 în sus pe Bistrița Aurie, prin Iacobeni. 131 de kilometri dus-întors, trei ore și jumătate de rulare, dar socotește o zi: satul se vede încet.
Lumina zilei · DN 18, la Ciocănești · azi,
Orele sunt pentru locul de plecare. Între creste lumina pleacă mai devreme decât spune ceasul, așa că întoarce-te cu o oră bună înainte de apus.
Vremea · DN 18, la Ciocănești · azi,
Prognoza e pentru locul de unde pornești. Sus, pe creastă, socotește câteva grade mai puțin și vânt care nu se vede de jos.
Kilometrii și timpii sunt măsurați pe hartă, de la poarta casei. Timpul e cât rulezi efectiv: cu opriri de foto și de cafea, mai pune jumătate.
Vezi traseul întreg pe hartă Toate cele 7 puncte ale buclei, în ordine, deschise direct în Google Maps. De acolo poți porni navigația sau îl trimiți pe telefon.| Câmpulung Moldovenesc → Pasul Mestecăniș | 21.4 km · 35 min DN 17 spre vest, urcare lungă cu curbe deschise. Primele viraje ale zilei, și cele mai multe. |
|---|---|
| Pasul Mestecăniș → Vatra Dornei | 19.9 km · 33 min Coborârea spre Dorna, pe același drum național. |
| Vatra Dornei → Iacobeni | 11 km · 17 min Aici se face dreapta pe DN 18, drumul care duce mai departe până în Pasul Prislop. |
| Iacobeni → Ciocănești | 13.2 km · 24 min Pe Bistrița Aurie, cu râul în stânga. Ultimii kilometri, printre primele case pictate. |
| Ciocănești → Vatra Dornei | 24.1 km · 41 min Întoarcerea pe același drum. |
| Vatra Dornei → Câmpulung Moldovenesc | 41.2 km · 68 min DN 17 înapoi peste Mestecăniș. |
Am numărat fiecare cotitură de pe traseu. Nu ondulările line ale drumului, ci virajele adevărate: acolo unde drumul își schimbă direcția cu mai mult de 12 grade, adică atât cât să simți că întorci ghidonul. Apoi am împărțit bucla în bucăți de câte doi kilometri și am pus fiecărei bucăți câte viraje are. Din asta iese graficul de mai jos: cu cât bara e mai înaltă, cu atât porțiunea aceea e mai șerpuită.
Cel mai șerpuit: kilometrii 18–20 30 de viraje în doi kilometri, adică unul la fiecare 67 de metri.
Drum național, curbe largi, trafic de tranzit inclusiv camioane.
Modernizat. Un motociclist care a trecut pe aici în 2023 îl descrie ca fiind în condiții excelente, cu parcări și puncte de belvedere amenajate pe margine. Relatările mai vechi, din 2014, vorbeau despre gropi, între timp s-a lucrat.
Asfaltul se schimbă de la un an la altul. Mai sus e ce știm acum. Înainte să pleci, întreabă-ne.
Sunt pompele cartate pe hartă în localitățile de pe traseu. Se mai închid, se mai mută: pe munte, nu te baza pe una singură.
Lucrurile care țin de drumul însuși: cât e de îngust, cât de abrupt, prin ce trece. Cât de des se întâmplă e părerea noastră, nu statistică.
Satul e obiectivul, nu drumul. Turiștii merg pe marginea carosabilului ca să fotografieze casele, uneori cu spatele la trafic. Redu viteza din capătul satului.
Ciocănești și Botoș se întind de o parte și de alta a Bistriței, pe șaisprezece kilometri de drum. E limită de 50 pe toată lungimea, și are sens: sunt curți, copii și animale.
La începutul lui martie, de Festivalul Național al Ouălor Încondeiate, și pe 15 august, de Festivalul Păstrăvului și Sărbătoarea Plutăritului, satul se umple. Frumos de văzut, greu de parcat.
Valea ține ceață până târziu, mai ales primăvara și toamna.
Paradoxal, e un risc: 1,8 viraje pe kilometru înseamnă porțiuni lungi și drepte pe DN 17, pe care atenția scade. Fă pauze chiar dacă nu simți nevoia.
Peste 600 de case pictate, pe șaisprezece kilometri. Lumina bună e dimineața și spre seară; la prânz, soarele spală culorile. Sunt casele oamenilor, nu un muzeu cu bilet: de la drum fotografiezi liniștit, iar dacă vrei să intri în curte, un „bună ziua” deschide mai multe porți decât crezi.
Prima casă pictată din sat, din 1950. De la ea a pornit tot.
Râul însoțește drumul prin tot satul. Podurile dau cele mai bune cadre, cu casele pe un mal și muntele pe celălalt.
Amenajate odată cu modernizarea drumului, cu parcare. Singurele locuri unde poți opri în siguranță pe tronsonul dintre Iacobeni și sat.
a Bistro sau Brasserie, înainte de plecare.
Kaban, la 43 de minute de casă. Ultimul oraș de pe traseu.
Păstrăv, la sursă. Satul are festival național dedicat păstrăvului, pe 15 august, restul anului, îl găsești în pensiunile și localurile din sat.
Restaurant Mestecăniș, pe drumul de întoarcere, la 24 de minute de casă.
Experimentează gustul Bucovinei
Ciocănești are festival național dedicat păstrăvului, pe 15 august. Restul anului îl găsești în pensiunile și localurile din sat. În sat e și un local, „Zur deutschen Eiche”. Întreabă la orice poartă unde se mănâncă păstrăv: îți spun ei.
Atelier care lucrează numai pe motociclete nu găsești pe niciunul dintre drumurile astea. Cel mai aproape e la Suceava, la vreo șaptezeci de kilometri de casă și mai mult de pe majoritatea buclelor. Ce găsești, în schimb, sunt ateliere auto și vulcanizări din sate și orașe, iar multe dintre ele pun mâna și pe o motocicletă. Pentru o pană, o baterie sau o anvelopă, rezolvă. Pentru motor, sună înainte.
Sună înainte. Au programul lor și nu toți lucrează sâmbăta.
Am verificat totul aici în . Kilometrii sunt măsurați de noi pe hartă; benzinăriile și atelierele, cele cartate. Programele și prețurile au obiceiul să se schimbe fără să anunțe pe nimeni, așa că dă un telefon înainte de drum. Sau întreabă-ne pe noi.
Celelalte bucle
Baza pentru bucle
Parcare în curte și toată casa numai a voastră. Plecați la răsărit fără să treziți o recepție și vă întoarceți oricât de târziu.
Via Transilvanica