Solonețu Nou

1834, treizeci de familii din Hliboca

Solonețu Nou a fost primul dintre cele trei sate de gorali din sudul Bucovinei: în 1834 s-au așezat aici treizeci de familii din Hliboca, sat supraaglomerat, ai căror strămoși veniseră din Ținutul Ceadâca. Au primit pământ în valea Solonețului, mai mult păduri și pășuni, și au început cu defrișatul.

Satul a crescut repede: 648 de locuitori în 1880, 725 în 1890, 871 în 1900. La sfârșitul secolului al XIX-lea, o parte din familii au plecat în Brazilia, iar din 1896 în Bosnia, împreună cu gorali din Pleșa și Poiana Micului.

Cel mai mare și cel mai polonez

E azi cea mai mare așezare compact poloneză din Bucovina românească. La recensământul din 2002, polonezii erau aici 89,7 la sută dintre locuitori. Funcționează Școala Gimnazială „Henryk Sienkiewicz”: școală românească, cu predare în română, dar cu ore de poloneză pentru toți elevii.

Satul se învecinează cu Maidanul ucrainean, greco-catolic. Trei limbi pe câțiva kilometri, fără nicio istorie de conflict.

Drumul cu care s-a plătit o datorie

Drumul solid de beton până la Solonețu Nou a fost făcut ca parte din plata datoriei României față de Polonia, în primul mandat al președintelui Aleksander Kwaśniewski. E greu de găsit o urmă mai literală a relației dintre două state decât asfaltul pe care intri în sat.

Sărbătoarea Recoltei

Din 2006, satul găzduiește Sărbătoarea Recoltei, punctul culminant al Zilelor Culturii Poloneze. Începe cu o paradă călare: cai împodobiți cu panglici, călăreți în straie poloneze. Urmează slujba, expoziția de roade și de bucate a tuturor satelor poloneze, alături de vecinii români și ucraineni, și concertul ansamblurilor: „Mała Pojana”, „Sołonczanka”, „Kaczykanka”, „Echo”.

Dacă aveți de venit în Bucovina o singură dată, veniți atunci. E singura zi din an în care toată Bucovina poloneză se află în același loc.