Via TransilvanicaCacica
Sarea care i-a adus aici pe primii polonezi, și sanctuarul la care se întorc în fiecare an.
Sarea care i-a adus aici pe primii polonezi, și sanctuarul la care se întorc în fiecare an.
În 1792, austriecii au deschis aici o salină și au adus la lucru mineri din Bochnia și Wieliczka, fiindcă nimeni nu se pricepea la sare mai bine. Mina din Bochnia a fost modelul după care inginerii austrieci au proiectat-o pe asta. Așa a apărut prima așezare poloneză din Bucovina, cu o jumătate de secol înaintea satelor de gorali.
Oamenii care au venit aici nu erau coloniști la întâmplare. Erau meseriași ai sării. E singurul loc din Bucovina unde prezența poloneză a început de la o meserie anume, nu de la căutarea unui petic de pământ.
Coborârea începe pe Scara de Brad, o construcție de lemn ridicată în 1806 de lucrători polonezi și mineralizată două secole de saramură. La douăzeci și șapte de metri e capela Sfânta Varvara, cu altarul și amvonul săpate în sare. Se slujește acolo și azi; acustica își face treaba.
Mai jos, în adânc, sunt sala de bal cu balcoane, un lac sărat săpat cu mâna și un teren de sport la patruzeci și patru de metri.
Deasupra pământului stă bazilica Adormirii Maicii Domnului. Înăuntru e o copie a Madonei Negre de la Częstochowa, adusă aici în 1809. Biserica de azi, neogotică, din piatră cioplită și cărămidă roșie, a fost ridicată între 1903 și 1904 după un proiect venit din Polonia, și a fost sfințită la 16 octombrie 1904 de arhiepiscopii de Lvov Józef Bilczewski și Józef Weber.
Tot atunci s-a hotărât hramul, la 15 august. De atunci, la Adormire vin aici mii de pelerini, mulți din Polonia.
Cacica e la 50 de kilometri de poarta noastră, cam o oră de mers. Unele păreri pomenesc de mirosul de motorină din galerii, deci cu copiii cei mai mici merită ținut cont. Vara funcționează alături bazinele cu saramură, umplute cu apă din mină: o baie ieftină și bună pentru articulații.
Cifrele din 2002 privesc toată comuna Cacica, împreună cu Solonețu Nou, de aici saltul de pe grafic.
Sat multinațional de la bun început: polonezi, ucraineni, români și germani unii lângă alții. Cifrele din 2002 și 2011 privesc toată comuna, cu Solonețu Nou cu tot.
Mina funcționează din 1791 și e și azi în activitate. Se coboară pe scări de lemn din 1806, pe lângă capela săpată în sare. Vizita ține între o oră și o oră și jumătate.
Neogotică, din 1903–1904, după un proiect polonez. Înăuntru, o copie a Madonei Negre de la Częstochowa, adusă în 1809. Hramul e pe 15 august, cu pelerinaje între 13 și 15.
Bazine descoperite, umplute cu saramură din mină, „marea de la munte”. Baie ieftină și bună pentru articulații, chiar lângă salină.
Programul și prețurile se schimbă de la un sezon la altul; astea vin din descrierile ultimilor doi ani. Sunați sau scrieți-ne, verificăm înainte să veniți.
Cifrele: Tiberiu-Constantin Ambrosie, „Considerații asupra evoluției istorice și demografice a etnicilor polonezi din partea sudică a Bucovinei”, Anuarul Muzeului Național al Bucovinei, și recensămintele citate acolo.
Czytaj dalej
Baza de plecare
Câmpulung Moldovenesc e la o oră de satele poloneze și la o oră de mănăstirile pictate. Toată casa, șapte locuri, parcare în curte.